ANALI ZA VALURILO R

In anii 30 ai secolului trecut, Ralph Nelson Elliot a descoperit o teorie revolutionara (1938, The Wave Principle), care pana in prezent ramane una dintre cele mai profesioniste si complexe metode de prognozare a evolutiei preturilor. Teoria lui Elliot a atras numerosi adepti, deorece s-a dovedit ca modelele valurilor descriu foarte bine structura miscarilor pietei. Aceasta teorie creaza mult mai multe posibilitati de previziune, inclusiv pe un orizont de timp indelungat. 

In timp, predecesorii teoriei au intregit studiile autorului, dar practic aproape toate modelele cunoscute ale pietei sunt descrise pe baza teoriei lui Elliot care dateaza de acum 70 de ani. Robert Pretcher, Glenn Neely si multi altii au introdus apoi un numar mare de reguli pentru perfectionarea analizei valurilor. Dupa studii aprofundate ale graficelor de miscare a preturilor, Elliot a stabilit ca pietele financiare evolueaza dupa anumite modele. Aceste modele se repeta continuu atat in intervale mai lungi de timp (ani, decenii), cat si pe perioade scurte (luni, zile). 

Figurile pretului se grupeaza intr-o anumita continuitate si formeaza un model care, la randul sau, intotdeauna face parte dintr-un model de baza mai mare (vezi figura 159). Fiecare ciclu de evolutie a preturilor este exprimat in acelasi mod — prin cinci valuri, din care trei se gasesc in directia de baza a trendului (1, 3, 5), despartite de doua valuri impotriva directiei trendului (2, 4), dupa care urmeaza o combinatie de trei valuri (A, B, C), ce se misca in directia opusa. 

Elliot numeste aceste structuri formate din cinci valuri in directia trendului — unde de impuls — si le numeroteaza cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5, iar valurile contra directiei trendului le numeste de corectie si le mentioneaza cu litere — a, b, c etc. Explicatie: val se numeste deplasarea delimitata de pret de la baza la varf, sau de la varf la baza. Presupunerea ca preturile pe pietele financi dispune de se deplaseaza in forma de valuri a fost initial utilizata de Charles Dow, care este considerat parintele analizei tehnice (dupa numele sau este numit si cel mai cunoscut indice compozit din SUA — Dow Jones Industrial Average).

Testarea sistemului de tranzactionare

Dupa cum am amintit la inceputul acestui capitol, construirea sistemului de tranzactionare este un proces care necesita timp si atentie. Totusi, noi investim capitalul propriu si nu este rational sa ne bazam pe un sistem oarecare fara a fi siguri de eficienta sa. 

Procesul de construire a sistemului de tranzactionare se imparte in cateva etape: 

1. Stabilirea initiala a regulilor de tranzactionare. In aceasta etapa este bine formulate clar si concret semnalele de intrare in piata, semnalele de iesire, unde plasam Stop Loss initial si care este riscul maxim pe care ni-l asumam; 

2. A doua etapa consta in testarea sistemului de tranzactionare pe baza datelor din trecut. In aceasta etapa studiem miscarile pretului din trecut pentru o pereche valutara concreta (actiune, futures), pe care o vom tranzactiona si urmarim rezultatele tranzactiilor pe care le-am fi obtinut la respectarea regulilor sistemului — numit trading pe hartie. 

Cautam raspuns la intrebarea: „ In cazul in care am fi pornit tranzactionarea dupa acest sistem cu un an in urma si am fi tranzactionat pana in ziua de azi, la ce rezultate am fi ajuns?”;

 3. Analiza rezultatelor. O metoda foarte buna de analiza a unui sistem profitabil de tranzactionare propune Ryan Jones in cartea sa „The Trading Game”. 

Pentru pornit este bine calculati urmatorii parametri: 

W — valoarea medie a castigurilor; 

W= numarul pips-profit (punctelor)/numarul tranzactiilor reusite;

 L— valoarea medie a pierderilor; L— numarul pips-pierdere (punctelor)/numarul tranzactiilor nereusite; 

% W — coeficientul tranzactiilor pozitive; 

% W — numarul tranzactiilor pozitive/numarul total al tranzactiilor. 

!!!Este important de retinut ca tranzactiile cu rezultat nul (fara profit sau pierdere) de asemenea sunt considerate reusite. Utilizam urmatoarea formula: 

(W/L + 1)* W — 1- 0,6 

Conform criteriilor lui Ryan Jones, pentru a te baza pe sistemul de tranzactionare, acest indicator este bine sa fie mai mare de 0,6. Din formula vedem ca reusita pe o perioada lunga de timp in trading se bazeaza pe numarul mare de castiguri raportate la pierderi (W/L), sau pe un numar mai mare de tranzactii reusite (cu rezultat pozitiv). 

Sa prezentam urmatorul exemplu pentru a intelege mai bine teoria. Sa presupunem ca la zece tranzactii consecutive se inregistreaza urmatorul rezultat: 

+60, +60, ?30, +60, +20, +50, +30, +40, +20, +30. 

Calculam dupa formulele de mai sus: 

W=300/6= 50 L=100/4=25 %W=6/10=0,6 

(50/25+1)*0,6?1=0,8 

In exemplul prezentat observam ca valoarea absoluta a profiturilor este de doua ori mai mare decat valoarea pierderilor, iar coeficientul tranzactiilor profitabile este de 60%. In concluzie, in cazul in care sistemul nostru de tranzactionare creaza aceste rezultate, putem sa-l aplicam in tradingul real.

Cum se dezvolta miscarea pietei?

In primul rand, dupa cum am amintit deja, cea mai importanta stare a pietei este consolidarea. De regula, ea este utila pentru a incepe o miscare noua. Fiecare miscare noua sau impuls trece prin etapa de consolidare. Atfel spus, ordinea apare din haos. Imediat apare intrebarea: cum se intampla aceast fapt, cum haosul trece in ordine si invers? 

Sa luam un alt exemplu din viata noastra de zi cu zi. Daca privim strazile din marile orase, vom observa ca ele reprezinta aceste notiuni — haosul si ordinea. Autoturisme, pietoni, autobuze, tramvaie si alti participanti in trafic pot fi priviti drept un sistem unitar. In acest sistem toti participantii se misca intr-o anumita ordine stricta datorita unui anumit dispozitiv de reglementare. Unul dintre mecanismele principale de reglementare, care zilnic asigura ordinea in acest sistem, este semaforul. datorita acestuia, toti participantii la trafic pot convietui alaturi in certitudine. Sa urmarim una din partile concrete ale acestui sistem — subsistemul intersectia. 

La aceasta intersectie, datorita semaforului, toti participantii mentionati mai sus au aceleasi drepturi de deplasare, adica toti vor avea posibilitatea sa traverseze intersectia si sa-si continue miscarea in directia dorita, spre obiectivul urmarit. In acest subsistem ordinea se pastra datorita pastrarii mecanismului de sincronizare si reglementare a traficului. Sa presupunem ca avem doua directii A si B, si ca un timp semnalului semaforului ce regleaza miscarea permite trecerea a 10 autoturisme intr-o singura directie. Toti am observat faptul ca, intr-un anumit moment, unul dintre participanti, de exemplu un automobil, decide sa nu respecte semnalul, si sa traverseze pe nuanta rosu. cateodata si altii ii urmeaza exemplul. 

Atunci, in loc de 10 autoturisme merg 14 in directia A. Aceasta automat inseamna ca in directia B, cat timp vor trece pe rosu cu patru masini mai mult, vor avea acces numai 6 autoturisme. Circuland pe rosu, patru automobile in directia A impiedica accesul participantilor in directia B. Participantii din directia B, la randul lor, vor sa pastreze proportia precedenta de 10 automobile. In acest caz, patru automobile din directia B sunt nevoite sa circule pe rosu. In timp miscarea la intersectie se ingreuneaza, se zaresc tot mai multi participanti care nu respecta regulile, semaforul isi pierde functia sa de sincronizare si in subsistem domina haosul. Intersectia se afla in blocaj si nimeni nu poate trece. In acest moment al haosului situatia pare fara iesire, si pare ca niciodata nu ne vom intoarce la ordinea precedenta. 

Cel mai remarcabil este ca ordinea in subsistem se restabileste brusc. Automobile, tramvae, pietoni, mai devreme sau mai tarziu, se pozitioneaza intr-o anumita succesiune ce permite trecerea de la haos la ordine. Sa revenim la pietele financiare. Analogiile pe care le putem deduce din exemplul prezentat cu intersectia sunt urmatoarele: Dupa ordine, impuls, in timpul caruia avem o evolutie certa a miscarii (nu conteaza — ascendenta sau descendenta), in anumite conditii, pe piata incepe haosul. Acest haos se caracterizeaza prin inchiderea pozitiilor miscarii anterioare si deschiderea de noi pozitii in diferite directii, perceperi variate ale datelor fundamentale etc. Toate acestea in graficul pietei se reprezinta sub infatisarea consolidarii; 

Ca si in exemplul cu intersectia, pe pietele financiare, intr-un anumit moment, elementele de piata se aranjeaza intr-o continuitate concreta, iar ca rezultat incepe impulsul si ordinea se restabileste. Prin aceasta am aratat legatura existenta intre pietele financiare si viata reala. Din toate cele prezentate, pe noi, traderii, ne intereseaza cum sa descoperim succesiunea in care factorii din piata se aranjeaza intr?o anumita directie si haosul se transforma in ordine. Evident, Daca punem problema tranzactionarii in starea de consolidare, asteptand impulsul, o ideea fericita o constituie tranzactionarea dupa metodele prezentate 

In capitolul 4. Aceasta tehnica de tranzactionare se bazeaza mai ales pe strapungerea consolidarii, ceea ce duce la dezvoltarea impulsului intr-o anumita directie. Aceasta abordare a tradingului pe pietele financiare ca atare este favorabila, dar Daca este aplicata mult timp, se observa ca o parte a miscarii intotdeauna este omisa, ca sa fim mai expliciti, este omisa partea de la inceputul miscarii pana la strapungerea modelului grafic. Atunci cum stim ca piata se pregateste de impuls, ca haosul va trece in ordine? Pentru a da un raspuns corect fundamental, este necesar ca el sa se bazeze pe cele mai simple elemente ale pietei. 

In capitolul 4 (Analiza Grafica) am examinat felurile pretului care pot fi realizate ca fiind complexe. Ele descriu starea de consolidare, dar in esenta depind de mai multi parametrii, de exemplu: inclinarea, lungimea, latimea, momentul strapungerii etc. Raspunsul la intrebarea de mai sus se afla in impartirea acestor modele pana la cele mai mici posibile, pana la felurile care se bazeaza numai pe raportul dintre unitatile principale de construire a pietei — preturile Low, High, Open, Close. Asemenea modele am analizat urmarind teoriile Larry Williams si Tomas Demark. 

Primul este unul dintre teoreticienii contemporani care a avut o contributie importanta la dezvoltarea acestor figuri de pret. Din toate cele expuse putem concluziona ca inceputul continuitatii, unde toate elementele sunt in stare de trecere de la haos la ordine, de la consolidare la impuls, apare din corelatiile exacte ale celor patru preturi de baza sau dintr-o anumita figura. Inainte sa continuam, se cere sa amintim un aspect foarte important. 

Nu exista figura eficienta 100%. Ca in cazul intersectiei in care miscarea este in dificultate, si ordinea nu poate fi usor restabilita, si la miscarile pietei trecerea de la consolidare la impuls nu se cauzeaza ca urmare a unei singure continuitati. din cauza numarului mare de figuri, nici o figura nu poate fi eficienta 100%. Studiati urmatoarele grafice. In fig. 155 si 156 sunt prezentate graficele zilnice EUR/USD si USD/CAD.

Sistemul de tranzactionare ELIUTE

Teoriile foarte cunoscute ale analizei miscarilor de piata pot explica si variabile elemente ale vietii reale. De exemplu, proportiile Fibonacci si proportiile corpului omenesc, valurile lui Elliot si valurile in viata oamenilor etc. Indiferent ca aceste teorii au fost elaborate mai intai pentru pietele financiare sau au fost observate in viata reala si apoi asamblate in piete, ele se bazeaza pe similitudini importante. 

Asfel de similitudini, atat in viata reala, cat si in piata, inca urmeaza a fi descoperite. In acest capitol vom incerca sa prezentam orientari pentru viitoarele cercetari in domeniul respectiv. Desigur, pentru a descrie toata teoria, va fi nevoie nu de una, ci de mai multe carti. 

Iata de ce rolul cartii date este sa definim laconic notiunile principale si sa prezentam logica acestora. Deci, sa dam curs liber inovatiei! asadar , fiecare teorie stiintifica se bazeaza pe anumite postulate, care se apreciaza a fi demonstrate si pe fundamentul lor se dezvolta ulterior teoriile. Pentru teoria pietei, ca in cazul oricarei teorii, este necesara fundamentarea pe anumite postulate. 

Analizand dezvoltarea pietei, putem mentiona trei stari principale pe care ea se constitue : 

• Impulsul — poate fi definit ca miscarea de baza a pietei, orientata spre o anumita directie. Impulsul este o parte a trendului; 

• Corectia — aceasta este a doua parte componenta a trendului. Ea reprezinta miscarea in directie opusa, cu o putere mai slaba, dupa care impulsul continua; 

• Consolidarea, probabil, constituie cea mai importanta stare a pietei. 

Este o un timp in care piata acumuleaza energie pentru realizarea impulsului urmator. Ea poate fi definita drept o miscare laterala. Consolidarea cateodata capata forma unui model grafic, prezentat In capitolul 4 (Analiza Grafica). 

Aceste trei situatii, in esenta, constituie baza teoriei pietei. Dupa definitia lor urmeaza sa prezentam inca doua elemente ale pietei — haosul si ordinea. Haosul si ordinea pot aparea oricand si pot avea o perioada diferita. Aplicand aceste doua notiuni la starile principale ale pietei, putem concluziona ca ordinea se observa la impuls si corectie, iar haosul — la consolidare.

LARRY WILLIAMS II

Larry Williams aminteste de zilele favorabile doar pentru pietele titlurilor de calitate si pentru indicii americani. Noi am decis sa prezentam aceste date si pentru piata valutara. Indicatorii din tabelul 2 sunt obtinuti in urma analizei a patru perechi valutare in durata 27.02. 2003 — 14.09.2007. Tranzactiile se face la costul de inchidere intr-o anumita zi a saptamanii, si se inchid la costul de deschidere a zilei urmatoare. Cu alte cuvinte , daca pentru pozitiile lungi, cele mai moderne rezultate au fost in ziua de luni, atunci toate tranzactiile reprezinta cumpararea la costul de deschidere de luni si inchiderea pozitiei — la costul de deschidere de marti. Rezultatele sunt evidente, pentru fiecare valuta exista anumite zile favorabile pentru cumparare sau vanzare. 

Larry Williams foloseste aceste dependente in calitate de filtru pentru strategiile sale de baza — cumpara sau vinde in prezenta semnalului sistemului, Daca acest semnal a aparut intr-una din zilele acestea. 5. In analiza sa, Williams indica mai ales dependentele dintre patru componente de baza ale unei singure bare — maximul, minimul, costul de deschidere si inchidere. In opinia sa, puterea cumparatorilor se masoara cu distanta de la cel mai mic pret pana la costul de inchidere, iar puterea vanzatorilor cu distanta de la cel mai mare pret pana la cel de inchidere. 

Autorul cerceteaza aceste relatii si le grupeaza in modele grafice. Sa examinam figura de baza pe care Larry Williams o pune cel mai mult, si care in opinia lui, este cea mai sigura dintre figurile pe termen scurt. Aceasta poarta denumirea Ups (Oops). odata cu trecerea mai multor ani de observatii, analiza si tranzactii pe pietele futures, autorul a ajuns la urmatoarele concluzii:

 - cotatia dintre costul de deschidere si costul de inchidere este rezultatul actiunii profesionistilor; 

- cotatia dintre costul de inchidere si costul de deschidere a zilei urmatoare (gap, Daca acesta apare) dispune de loc ca rezultat al reactiei emotionale a participantilor la piata si a inlocuirii ulterioare de directie. 

Figura Ups foloseste aceste definitii. Ce reprezinta ea? Daca piata s-a deschis mai jos decat costul minim al zilei precedente (gap), atunci intoarcerea pietei si atingerea maximului zilei anterioare constituie un semnal de cumparare.

 Similar si pentru vanzare — Daca costul de deschidere a unei noi bare este mai mare decat oricare pret al barei precedente, atunci semnalul de cumparare apare cand piata scade si atinge acest pret. Logica expusa de autor este urmatoarea: sa socotimcazul cumpararii. Miscarea pretului dupa inchidere se instiga ca rezultat al surplusului emotional al vanzatorilor care imping costul de deschidere sub minimul zilei anterioare. 

Ulterior costul se intoarce la minimul acelei zile, ceea ce demonstreaza ca piata a acumulat indestulatoare forta ca sa depaseasca vanzarea in panica si sa urmeze evolutia initiala. Aceasta inseamna ca reactia emotionala este invinsa si sentimentul din piata favorizeaza cresterea. Atingerea minimului zilei precedente reprezinta un semnal de cumparare. Sa analizam acum exemple concrete. Este necesar sa mentionam ca aceasta figura se va intalni mult mai rar pe forex, fiind caracteristica pietelor de actiuni si futures. 

In fig. 152 este prezentat modelul Ups, format de cateva ori in durata 06.2007 — 09.2007. Acest model este intalnit aproximativ des si se considera autentic. Daca urmarim graficul, observati ca nu toate felurile sunt evidentiate. Atunci de ce le mentionam pe acestea trei? Care este diferenta fata de altele, de ce acestea sunt mai importante? Raspunsul la aceste intrebari le gasim in urmatorul grafic.

LARRY WILLIAMS

In cazul in care vorbim de trading, atunci este imposibil sa nu ne amintim numele Larry Williams — unul dintre cei mai cunoscuti teoreticieni si practicieni ai timpului nostru. El dispune de mai mult de 40 de ani experienta , este autorul a zeci de carti si publicatii. Mai mult, Williams este unicul trader care risca regulat, tranzactionand un milion de dolari din banii proprii la seminariile pe care le conduce. 

El este recordman in competitia Robbins World Cup of Championship of futures trading, unde a obtinut un rezultat excelent, multiplicand 10000 USD in 1100000 USD intr-un singur an. Activitatea lui Larry Williams este grozav de vasta pentru a putea fi urmarita in intregime. Vom analiza doar metodele de baza, principalele directii de dezvoltare in studiul pietelor, prezentate de Williams in cartea sa Long term Secrets to Short term Trading.

Ideile relatate de autor pot fi impartite in: 

1. Analiza relatiilor intre piete — Larry Williams acorda o mare atentie influentei pe care pietele financiare o exercita una asupra alteia. In cartea sa examineaza in deosebite dependenta dintre pietele titlurilor de valoare (actiuni, contracte furures) si costul aurului. El urmareste dependenta concreta dintre actiuni si titluri de valoare, costul la aur si titluri de valoare. Aici se aplica factorul Will-Spread, elaborat de autor. Will-Spread masoara fluxul de preturi dintre piata in care tranzactionam si piata secundara, care o influenteaza. Dependenta este urmatoarea: costul primei piete (cea pe care tranzactionam) se imparte la costul celei de-a doua. Rezultatul primit se inmulteste cu 100 si se reprezinta grafic. Graficul obtinut serveste drept indicator al viitoarelor miscari ale pietei. 

2. Fiind trader de futures, Larry Williams studiaza dependenta in rapoarte publicate de bursele americane. Comisia privind, atat din punct de vedere tranzactionarea futures a SUA (CFTC) emite in fiecare vineri raportul Commitment of Traders (COT Report). Acesta arata pozitiile nete (lungi sau scurte) ale grupurilor de participanti din piata. Acestia sunt: 

• Commercials — influentii participanti comerciali din piata (traderii pe petrol, corporatii producatoare de materie prima si marfuri) care este nevoie sa se asigure de scaderea pretului. Pozitiile lor sunt numite de catre autor bani inteligenti; 

• Large Speculators — marii speculanti — bancile ce investesc in marfuri si in instrumente financiare, fondurile mari (inclusiv hedge) si alte institutii financiare; 

• Small Speculators — micii speculanti (acestia sunt traderii particulari, mici companii investitionale). 

3. In viziunea lui Williams cei mai importanti sunt Commercials. Comportamentul si orientarea lor este nevoie urmarite. exterior de aspectul participantilor, un alt element important in aceste rapoarte il constituie datele despre pozitiile deschise (Open Interest). Aceasta reprezinta numarul contractelor futures care sunt active, n-au expirat (livrarea produsului nu este finalizata), sau sunt inchise cu o tranzactie contrara. In aceste date important este urmatorul lucru: cand dispune de loc o crestere brusca a pozitiilor deschise, de exemplu cu 30%, semnifica o crestere a interesului fata de acel instrument financiar si probabil va urma o miscare ascendenta. 

4.  Alt moment important, prezentat de autor, il constituie tranzactionarea intr-o anumita zi a saptamanii sau a lunii. Dupa parerea sa, sunt anumite zile favorabile tranzactionarii. De exemplu, un anumit instrument este oportun de cumparat luni si miercuri, iar de vandut — la sfarsitul lunii august.

Ordinele Stop Loss (Stop Loss Orders)

In opinia lui Demark, exista doua metode de determinare a nivelelor Stop Loss. In ambele cazuri se utilizeaza intervalul de pret al zilei cu maximul din toata perioada setului si numerotarii (pentru vanzare). Pentru pozitiile de cumparare se foloseste intervalul de pret al barei cu minimul setului si numerotarii. 

La cumparare nivelul Stop Loss se calculeaza in acest fel: 

- Din ziua cu costul minim alegem cel mai scazut pret, care se scade din cel mai mare pret sau din costul de inchidere a barei anterioare, in cazul in care a fost mai sus.

 - Rezultatul se aduna la cel mai scazut nivel. 

La vanzare nivelul se calculeaza similar:

 - Din ziua cu costul maxim, din cel mai mare pret se scade cel mai mic pret al aceleasi zile, sau costul de inchidere al zilei precedente, in cazul in care a fost mai jos. 

- Rezultatul se aduna la cel mai scazut nivel. 

In aceste cazuri pozitia se inchide la atingerea nivelului Stop-Loss. Tehnica a doua se aplica pe aceeasi bara ca si metoda anterioara (bara cu cel mai mare maxim sau minim), dar distanta se calculeaza altfel si nivelul Stop Loss se calculeaza in felul urmator:

 • Pentru cumparare — diferenta dintre costul de inchidere si cel mai mic pret al acestei bare. Rezultatul se scade din costul minim; 

• Pentru vanzare — diferenta dintre costul de inchidere si cel mai mare pret al acestei bare. 

Rezultatul se adauga la costul maxim. Pozitia este bine inchisa din nou, in cazul in care costul atinge aceste nivele. Sa analizam inca un exemplu de aplicare a strategiilor Demark. 

In figura de mai sus se observa graficul zilnic al indicelui compozit Dow Jones Industrial. Anexa Sequential la acest grafic ne arata ca semnalele pentru vanzare se gasesc in punctele optime, tranzactiile se realizeaza in imediata apropiere a varfurilor. Punctele de intrare — iulie 2007 — diferenta dintre costul de inchidere si cel mai mic pret al acestei bare. 

Rezultatul, indiferent de modalitatea de intrare sau de iesire pe care am ales-o, este profitabil. Sistemul consecutivitatii este un instrument puternic pentru determinarea potentialelor momente cheie in miscarile pietei. Acest sistem reprezinta evaluarea ciclurilor de piata ale lui Tomas Demark. Autorul ne recomanda sa utilizam acest sistem doar pe graficele zilnice. 

Sistemul constituie o abordare neegalabia a analizei pietelor. In el nu exista indicatori sau elemente grafice de analiza. Se deosebeste de celelalte prin faptul ca include in analiza doar preturile pietei si perioada . Sistemul respectiv este eficient in combinatie cu alte elemente ale analizei moderne .